Don’t have a title for this one

This was it. Tonight was the night when all of my dreams would end. I knew that. This wasn’t like dancing at all, when you`re practicing a 3 hour choreography and your legs hurt like hell. This time I couldn’t feel my legs, I couldn’t even tell for how long I’ve been running, and that was maybe due to the fact that a man was running after me. It felt like ages though I knew that it wasn’t that long. Will he give up or keep running after me. I couldn’t even think about what he wanted from me, though it wasn’t that hard to guess. I was wearing a short black cotton dress at 3 o’clock at night, alone on the street. What was I thinking going just by myself at that time? Well, running from your boyfriend is a good reason. Fake boyfriend. Luckily, I had my Converse on my feet. And, of course, luckily I had 5 years physical practice history behind me. The man was strong, I could tell.

“Wait, please, I don`t want to hurt you!” the man said. Yeah right, he didn’t want to hurt me. I was young but I wasn’t stupid.

“Please!” the man said again. No, I wasn’t going to fall for that. I knew from my little experience of 19 years on this freaking planet that when you are a sexy dressed-up girl going on the streets of Boston in the middle of the night and a man is chasing you, it can definitely NOT be good. Who knows? Maybe I`ll end up on the news tomorrow.  I could even see the newspaper titles “GIRL  RAPED AND BRUTALLY SLAUGHTERED ON THE STREETS OF BOSTON”. NO, I was definitely not going to stop. The man could die as far as I cared.

“It`s about THE STONE!”  WAIT! THE STONE? Were this man had got that from. No one knew about the stone except for me and my family. And THE STONE was safely kept in some place that only my dad knew about.

“I’m a messenger! Please stop, Arianna.”

“Arianna? A messenger? NO! THIS WAS DEFINITELY NOT HAPPENING. What was a messenger doing here? Where did he know my name? And why was he chasing me? I thought I made it clear to my father that I wasn’t not going to take part to his madness. I pretended to believe that story of the stone, but the other story I couldn’t believe it. I just couldn’t. I was impossible what he was telling me. No connection to reality what so ever.  And there it was: a man running after me in the middle of the night telling me that he is a Messenger, and that he wanted to talk with me about the stone. IT WAS CLEAR. I was OUT OF MY MIND. The Messengers didn’t exist. Maybe the stone did but I was completely sure that there was no magic in the stone.

“Wait or I’ll talk to your father! Do you want me to do that? It’s really important Arianna.”

I suddenly stopped. Talk with my father? I knew that I wouldn’t want him to do that. Talking with my father was the worst thing that could happen. After all I’ve been through, struggling to make my father stop convincing me that I was some kind of key for some kind of weird world, I couldn’t let all this happen. I stopped and turn around. He stopped too.

“I need to talk to you! Please, I`m not going to hurt you.”

I looked at the man and saw a…well…a teenager. Just like me. But that was just his face. His voice and his body didn’t look like an average teenage body would look like. He had a strong body, fit, and his voice sound mature and deep. We were on a narrow street with just one light a few meters away.  In that light he looked worried.

“What do you want?” I said, trying to sound rough, but I was sure it didn’t come out the way I wanted.

That is life

http://www.wimp.com/schoollife/

Words

http://www.youtube.com/watch?v=L7nJZ9iqu68&feature=related

The word is the greatest weapon that human beings possess.

I just wanna listen to your words! Imi e dor de tine, asa doar sa stii!

Surprize Surprize in Metroul din Madrid

Ma trezesc dimineata cu un “chef nebun “ sa merg la birou nefiind inca obisnuita cu intreg fenomenul. Chiar va trebui sa fac in anul trei sau la master ceva sa nu ma tina in <la oficina> cat e ziua de lunga ori innebunesc. Asa!

Imi fac treaba ca o persoana responsabila ce sunt, imi iau pauza de pranz pentru o mica evadare in inghetata Nestle “Almendrado White” de care va spun drept, sunt dependenta. Eh, fiecare cu viciile lui! Ma declar o hedonista, desi mai am de lucrat la aspectul asta, inca nu ma pot preda cu totul placerilor vietii.

Ma reintorc la birou si la terminarea programului ma indrept linistita inspre metrou. Iau frumusel metroul spre Avenida de America de unde trebuie sa iau si autobuzul (nici nu mai stiu cum arata o masina). Ajunsa la locul cu pricina urc scarile inspre statia de autobuz si dintr-o data muschii imi paralizeaza, inima incepe sa-mi bata mai tare, timpanele mai sa-mi explodeze si cu greutatea unei cladiri pe umerii mei reusesc sa ma intorc si sa dau de o faptura care sta in dreptul scarilor rulante si se misca frenetic pe un ritm musical pe care nu ma asteptam sa-l aud tocmai acolo. Tipul, dand din umeri si degete, fredona cu suflet plangacios versuri de genul “Nu ma uita iubirea mea/ O doamne ce-am facut cu viata mea/ Am masini, bani si sunt bazat/ Dar n-am pe nimeni cu care sa-i impart!”….EXACT!!!!!! MANELEEEEE!! Si statea si cu caciulita sa primeasca si bani pentru asta!  Bineinteles ca versurile nu sunt chiar acestea, doar nu o sa tin eu minte versuri de manele. Dar uite ce talent de compozitoare am….de aveam si voce “cascavalul”era al eu! Doamne Fereste-ma de atata ignoranta.

(scuze pentru calitatea pozelor dar le-am facut pe ascuns sa nu ma bata)

Sa ma fac inteleasca, eu n-am nimic personal cu omul care, pana la urma, incerca sa-si castige painea, dar eu nu inteleg de ce facea asta in statia de metrou. Ca sigur nu-l platea nimeni. E adevarat ca in Alcalá sunt multi romani, dar totusi in Metroul din Madrid populatia preponderenta este de nationalitate spaniola, si va asigur eu, ca spanioli nu plateau pentru ceva ce semana a muzica turceasca stricata cu limba romana. Saraca limba romana, sa fie folosita in asemena kitch-uri. Pai canta frate la petreceri, pe Taraf TV, la concerte unde esti chemat daca tot insisti sa canti manele. Dar nu obliga lumea, care si asa nu intelege o doaga din ce zici, sa asculte asa ceva. Prefer africanu’ care canta Robbie Williams-Feel chiar daca are probleme cu pronuntia in engleza, macar nu deranjeaza urechilor si lumea stie la ce face omul referinta. Insa preferatul meu e violonistul. Asta da muzica de trecut de la o linie de metrou la alta.

 

Ce a fost…ce va fi

Sa  te lasi surprins de viata? Usor de zis, greu de facut,nu-i asa?

Cand erai copil era totul asa de usor, viata ta era un joc permanent, dar pe masura ce cresti te lasi absorbit de rutina, de tristetea si melancolia permanenta din jurul tau… Iar apoi, un timp impresionant din viata ta ti-l petreci gandidu-te cum sa-ti impresionezi prietenii si oamenii din jurul tau.  Daca ai fi singur pe lume, nu ti-ai dori niciodata sa devii managerul unei companii importante sau vreo vedeta oarecare…la ce bun? Nu ai surprinde pe nimeni pana la urma. Probabil ai fi multumit sa ai ce sa mananci, unde sa dormi, dar cel mai important…ai fi multumit doar cu dragostea. Orice fel de dragoste. Noi oamenii suntem inconjurati de dragoste, insa suntem prea prinsi in competitia acerba care se numeste VIATA! Suna ciudat, nu crezi? VIATA=COMPETITIE.

Ce frumos e atunci cand te detasezi de tot ceea ce se intampla in jurul tau si privesti viata exact asa cum este ea…FRUMOASA. Cand te plimbi pe strada si vezi un copilas care iti zambeste, cand vezi o pereche de oameni in varsta care stau pe banca sau se plimba de mana pe strada, cand vezi un cuplu care se saruta, cand mananci ciocolata. Lucruri simple, dar care par asa departe, doar pentru ca oamenii sunt preocupati sa faca bani. Si eu ma lupt cu asta stiai? Nu pretind a fi perfecta, a nu ma lasa influentata de cei din jurul meu si de actualele tendinte sociale. Si eu merg la lucru 5 zile pe saptamna, si sunt extrem de multumita ca ma trezesc la 7 dimineata si nu la 5. Ca intotdeauna am avut oameni buni in jurul meu care m-au ajutat, ca am avut prieteni, ca am acces la informatie. Toate astea le cosideri bunuri gratuite, cand de fapt sunt un privilegiu.

Daca ai fi putin indreptat spre spiritualitate, spre a fi mai bun si mai tolerant, poate lumea ar fi putin mai diferita. Daca nu ai fi atat de preocupat sa te razbuni, sa zici “Va plati pentru asta!”…la ce bun? Stai linistit, viata intoarce favoarea intotdeauna, iar la final iti dai seama ce tot ce ai castigat sunt sentimentele de ranchiuna si invidie. Pentru ca esti atat de mandru incat nu poti accepta sa lasi lucrurile la voia intamplarii. Trebuie sa simti ca ai controlul asupra a tot ceea ce se intampla, pentru ca DA, societatea din ziua de astazi naste monstri cu numele de “control freaks”.

Iesi afara, ia o gura de aer proaspat, fa o plimbare pe unde nu te-ai mai plimbat, mananca ciocolata sau inghetata ta favorita si permite-ti luxul de a purta o conversatie cu un strain, daca se investe. Daca nu, continua-ti drumul si fi sigur ca la capat de linie vei gasi…dragostea.

Ce m-a impresionat pe mine in ultimul timp…

Exista momente cand simti ca toata viata ta e de…netrait. De ce? Din cauza lumii din jurul tau, desigur. Ca vecinul tau de hol nu a spalat baia cand trebuia, ca tu speli vase dupa altii, ca nu poti dormi noaptea ca cei din camera alaturata cred ca patul lor este un leagan (spus hinta de unde vin eu). Bine, chestia cu leganatul nu ar fi un lucru rau, asta daca nu ar trebui sa te trezesti la 5 dimineata sa fii si tu, asa ca mare parte din populatia Terrei, sclav al societatii. Nu ca minoritatea nu ar fi, dar minoritatea e formata din potentiali sau fosti sclavi ai societatii, adica prunci, respectiv oameni in varsta demult pensionati.

Totusi, exista si motive pentru care sa te bucuri…altfel am fi cu toti EMO si ne-am taia venele! Ce imagine subra a societatii. Vreau sa adaug ingredientele care o indulcesc. Vanilia este unul din acele ingrediente, care in opinia mea umila, prima pe lista. Apoi ciocolata.

O plimbare in parc cand este vreme frumoasa afara, o petrecere unde Doamne Ajuta intalnesti un baiat care stie sa danseze. Oarecum sexual trebuie sa marturisesc, dar ce mai conteaza? Macar danseaza! Pentru ca dansul e intr-adevar unul dintre cele mai minunate lucruri de pe pamant. Impreuna cu muzica, desigur. No music, no dance!

Apoi, inghetata. Oh, da! Inghetata e buna oricand si pentru orice. Daca e iarna e buna, bei un ceai fierbinte dupa. Daca e vara si simti ca te topesti, simti cum transpiratia ti se prelinge pe gatul incalzit…inghetata e solutia!

Prietenii.  Oriunde ai fi in lume, iti faci prieteni noi. Iar eu sunt norocoasa sa am prieteni buni. Am renuntat demult sa ma gandesc ca trebuie sa gasesc un prieten care sa nu ma dezamageasca. E imposibil! Toti ma vor dezamagi intr-o masura mai mare sau mai mica. Si de multe ori fara voia lor. Asa cum si eu ii voi dezamagi pe ei, fara sa vreau. Suck it up and live with it!

Azi am primit o bicicleta! Un amic din camin se muta inapoi in Franta si mi-a lasat mie bicicleta lui! Ei uite, asta m-a impresionat! Si sunt multe alte lucruri frumoase in viata. Trebuie doar sa le vezi. Nu conteaza ce ti se intampla, ci perceptia ta asupra ceea ce ti se intampla!

Sa mor eu!

Inceput prost…lucru negativ…fiecare entitate de pe planeta noastra draga ar trebui sa se exprime intr-un mod cat mai pozitiv cu putinta pentru a atrage energii pozitive…”sa mor eu” nu e unul din acele lucruri. De ce? Pentru ca azi n-am chef! De ceva timp, cu o accentuare considerabila de dimineata, ma tot gandesc…la ce am eu nevoie sa scriu introducerea unui proiect pe care il voi scrie in noiembrie?? Asta e chiar culmea….oamenii astia nu se gandesc ca in atatea luni te poti razgandi de o mie de ori asupra temei proiectului? Introducerea e scurta intr-adevar, maxim 5 pagini, dar cuprinde tot ce vrei tu sa scrii in blestematul ala de proiect de specializare…AHHHHHHHHHHHHHHH…n-am scris nimic si in exact 2 ore si 4 minute trebuie sa predau toata introducerea! Super! Eu prefer sa visez si sa scriu nebunii. Scrierea proiectului, daca nu-mi va da niste bube pe fata, cu siguranta imi va ucide din oricum putinii neuroni care mi-au mai ramas. Of, sa mor eu! Vreau un caine!

Relative Reality

It seem I always get inspiration during Financial class…guess is the lack of interest. I was just thinking…to what extent do people live in reality? Since reality is different for each one of us, where is the borderline for this, where do we cross into fantasy? Or do they coexsit or mingle? It’s strange how so many people judge other for living in their own world. But isn’t everyone living in their own world?

“There is an objective reality out there, but we view it through the spectacles of our beliefs, attitudes, and values.” says David G. Meyers in Social Psychology. That’s my point right there. Reality differs from person to person. And it’s not that understandable either. You can only accept the reality you haven’t lived before, or think that you can understand it when you actually…DON’T! Sometimes is difficult to understand even if you are the main character in the play.

If values are different, reality is different too. I agree with my fellow Einstein that said “Reality is merely an illusion, albeit a very persistent one.”

I like particulary one opinion:

“What is a face, really? Its own photo? Its make-up? Or is it a face as painted by such or such painter? That which is in front? Inside? Behind? And the rest? Doesn’t everyone look at himself in his own particular way? Deformations simply do not exist.” Pablo Picasso

The same way I speak about reality, that it doesn’t exist. Of course, many would say…What about poverty? Isn’t that a reality? Exactly, but is a different one depending on the way someone regards it. Even the ones that are “inside the pot” perceive it differently.

So people should think twice before saying “I understand how you feel!”

Lectie de vointa

“M-am saturat! De 3 luni astept sa vii cu banii aia nenorociti acasa si tu nimic. Cu ce o sa platim chiria? Sau mancarea? Crezi ca o sa pot face imprumuturi o vesnicie?”

“Draga mea, am mai purtat discutia asta pana acum. Ti-am spus ca nu depinde de mine, e criza financiara, sefu’ nu are bani de unde sa ne plateasca, iar loc de munca nou e foarte greu de gasit!”

“Tu crezi ca pe mine ma intereseaza ca e criza financiara? Esti o putoare, asta esti. Nu esti in stare de nimic, nu stiu dupa ce naiba m-am maritat cu tine!”

“Pentru ca ma iubesti.”

“A, da! Vezi poate intr-o zi imi trece iubirea.”

“Iubito, nu mai traim in epoca de piatra. Ai putea sa-mi dai si tu o mana de ajutor, sa-ti cauti de lucru, sa te faci utila. Uite, croiesti foarte bine, femeile nu au niciodata suficiente haine, de ce nu-ti deschizi o afacere, poate faci niste bani frumosi.”

“Pentru ca doar tu esti singura persoana de pe lumea asta care crede ca sunt o buna croitoreasa. N-am fost nici cea mai buna eleva, bani de facultate nu am avut niciodata, iar eu vanzatoare in aprozar nu ma fac. Nici la matematica n-am excelat. Deci tot ce pot face e sa…ma bazez pe tine.”

“Si daca eu mor ce o sa faci? Nu te poti baza pe altii intotdeauna. Iar ceea ce spui tu e subapreciere, care crede-ma, nu serveste cu nimic nimanui. Nu exista om incapabil pe lume. Doar fara vointa. Si nu sunt singurul care crede ca esti o buna croitoreasa, toata lumea iti lauda hainele, pe care le-ai creat tu singura.”

“Da, aici nu te pot contrazice.”

“Si iti spun in cel mai frumos mod cu putinta, ca intr-o zi s-ar putea sa ma satur de jignirile tale. Cea mai mare crima a mea e ca sunt sarac. Nu sunt crai, nu sunt betiv, nu fumez, sunt sanatos. O sa iesim noi la liman intr-un fel sau altul.”

“Nu inteleg cum poti fi asa optimist tot timpul. Uita-te la noi. Ne infundam in curand si tu ai o atitudine hiperpozitiva.”

“Pentru ca nu ma ajuta cu nimic sa fiu negativist. Uita-te la noi doi. Care doarme noaptea mai bine? Pentru ca eu stiu ca urmatoarea zi va trebui sa fiu apt sa infrunt orice e de infruntat. Pur si simplu, nu am alta optiune. Pune-te in locul meu pentru un moment.”

“Da, banuiesc ca ai dreptate. Dar eu nu am rabdare. Vreau sa fie bine cat mai curand posibil.”

“O sa fie, ai sa vezi. Atata timp cat suntem sanatosi si avem vointa, asta e tot ce ne trebuie!”

“Cred ca pana la urma stiu de ce m-am maritat cu tine. Esti invincibil!”

1 o`clock in the morning

It`s 1 o`clock in the morning and I cannot stop fidgeting for some unknown reason that only the Universe is aware of.  I suppose that sometimes people feel this anxiety once in a while. Anyway I believe listening to Kelly Clarkson’s song, Breakaway, doesn`t help making you asleep that much. I just start dreaming on that song, dream which I will not tell, of course.  Day dreaming actually. It`s such a nice feeling staying up in the beautiful silence of the night luxuriating myself in a cup of mint tea flavoured with honey and lemon. I`m a tea girl a guess, because I don`t enjoy coffe at all, I only drink coffe when I`m forced by the cruel destiny to be awake in class after a night of studying or just some other activity like pleasure reading, watching movies or going at some party (which is not often). Regardless, it`s all in my brain because coffe really doesn`t help me. I guess I`m immune to caffeine.